10 capcane ale inteligenţei din care poţi scăpa

Depinde de ceea ce facem noi să umplem ceea ce lipseşte.

Inteligenţa este una dintre numeroasele noastre trăsături, iar ca români pare că avem un plus în acest sens. De-a lungul timpului am fost nevoiţi să găsim soluţii pentru a supravieţui, pentru a putea merge mai departe în condiţiile în care alţii mai puternici decât noi luau deciziile importante în locul nostru şi de destule ori împotriva intereselor noastre.

Am dezvoltat astfel intrinsec capacitatea de a identifica ce putem face în aceste condiţii, de a fi inventivi, de a sesiza căile mai puţin evidente, de a găsi în final soluţia pentru a putea merge mai departe. În acelaşi timp însă, rezultatele pe care ni le dorim sunt adesea departe de potenţa ideilor pe care le avem. De aceea, apare îndoiala cu privire la plusul de inteligenţă de care dispunem.

Neconcordanţa şi îndoiala apar şi pentru că în acelaşi grad am dezvoltat câteva aspecte secundare ale inteligenţei care în timp ne-au devenit în mod subtil potrivnice. Următoarele aspecte derivă din calitatea mentală pe care o are inteligenţa şi din felul în care este construit creierul nostru să funcţioneze împreună cu o alegere foarte importantă pe care am ales să nu o facem.

Mai multe puncte de vedere

În primul rând, inteligenţa ne permite să înţelegem mai multe puncte de vedere. Ceea ce în sine este benefic. Însă această înţelegere nu se transformă neapărat în empatie, ci mai degrabă în flexibilitatea standardelor morale pe care le avem

Ajungem la afirmaţii de genul: „Lasă că nu a furat aşa de mult.” „Sau dacă a furat nu a luat de la mine ci de la stat sau de la alţii care fură şi ei.” „Am condus peste limita legală, dar şi poliţiştii ăştia pun radarul la ciupeală.” „Am dat o mică atenţie să mi se rezolve problema mai repede, dar ia uite-i şi pe ăştia ce corupţi sunt.” Identificăm cu uşurinţă comportamentele imorale şi le condamnăm atunci când le observăm la alţii.  Dar în cazul propriului comportament ne găsim de fiecare dată o scuză.

Acesta este unul dintre numeroasele exemple în care ne mulţumim doar cu satisfacţia identificării intelectuale a unui tip de comportament ca nepotrivit. Dacă eşti întradevăr susţinătorul respectivului comportament moral acţionează în concordanţă cu acesta şi în cazul propriei persoane.

Toleranţa

În al doilea rând, rafinarea primului aspect prin prisma toleranţei denaturează caracteristicile pozitive ale celei din urmă. Astfel, sub umbrela toleranţei arătăm o deosebită indulgenţă pentru cei care nu acţionează în direcţia binelui comun sau chiar a celui personal. De aceea, ajungem să facem prea puţin pentru a schimba ceea ce nu ne este benefic.

Punctul nostru critic care cere să acţionăm către a genera schimbări benefice are valori înalte. Iar acest nivel ridicat nu ne este deloc benefic. Ca o mulţumire de sine ajungem să ne repetăm nouă înşine şi spunem şi altora ideea că: „Lasă de la mine, dar şi când o să fac ceva în sensul ăsta nimic nu o să îmi mai stea în cale.” Ceea ce de fapt este o simplă presupunere amestecată cu un grad uşor nerealist nivel de încredere în forţele proprii. Acţionează acum, doar după ce vei fi acţionat vei afla de fapt dacă poţi sau nu să faci un lucru.

Identificarea căii

Al treilea aspect este satisfacţia dată de identificărea căii pe care o avem de urmat. Ne-am dat seama ce avem de făcut. Să ne lăsăm de fumat. Să facem mişcare. Să mâncăm sănătos. Să ne susţinem ideile bune. Să nu ne mai lăsăm păcăliţi. Să fim mai calmi. Să fim mai atenţi. Suntem inteligenţi.

În momentul acesta creierul eliberează dopamină. Aceasta aduce un sentiment de bine. Din păcate, ne mulţumim doar cu această satisfacţie. În combinaţie cu unul sau mai multe din aspectele prezentate în continuare ne pierdem rapid motivaţia pentru a acţiona în direcţia pe care o întrezărim. Dacă tot ţi-ai dat seama de ceea ce se întâmplă sau de ceea ce ai de făcut pentru a progresa, acţionează.

Să avem dreptate

Al patrulea aspect este o derivată a celui de-al treilea. Ajungem ca dpdv intelectual să avem dreptate. Avem dreptate când susţinem declarativ lupta împotriva corupţiei, ceea ce ne oferă satisfacţie. Avem dreptate când apostrofăm comportamentul necivilizat în trafic al altora. Avem dreptate.

Avem dreptate să fim nemulţumiţi de modul de funcţionare al diferitelor instituţii în relaţia cu noi. Avem dreptate să ne plângem de calitatea celor care ne reprezintă în parlament. Avem dreptate să ne plângem de calitatea programelor tv. Avem dreptate să fim nemulţumiţi de salariile mici şi de preţurile mari pentru o muncă similară prestată, respectiv produse identice între noi şi alte ţări. Avem dreptate.

Suntem inteligenţi şi ne-am dat seama de toate aceste lucruri. Ai putea însă să îţi faci timp pentru a acţiona, pentru a genera sau pentru a participa în mod organizat la acţiuni civice.

Pricepuţi la toate

Al cincilea aspect este că suntem pricepuţi la toate, exprimat cu mai multă precizie: avem păreri şi idei despre toate. Putem să cuprindem repede dpdv mental un subiect şi iarăşi ne bucurăm de secreţia de dopamină a creierului nostru. Cuprinderea uşoară dpdv intelectual a unui subiect este doar o parte din drum. Dar satisfacţia pe care o simţim acum devine suficientă. Nu continuăm acest drum prin acţiune. Ai putea însă să încerci efectiv, să te implici, să testezi, să experimentezi practic şi abia după aceea să începi să îţi formezi o idee pe care să o exprimi.

Identificarea pericolelor potenţiale

Iar când eventual alegem un drum, intervine al şaselea aspect. Deosebita abilitate de a identifica nenumărate pericole potenţiale. Facem asta pentru că la nivel mental cu cât suntem mai inteligenţi cu atât mai multe obstacole teoretice identificăm.

În faţa nenumăratelor obstacole teoretice rămânem doar cu satisfacţia de a le fi identificat. Ce inteligenţi am fost că nu ne-am apucat de treabă. Ia uite cât de multe puteam să păţim. În fapt însă, obstacolele nu sunt nenumărate ci finite şi strâns legate de un context. Ceea ce face obstacolele abordabile, este să acţionezi asupra lor unul câte unul.

Falsa impresie de superioritate

Al şaptelea aspect este falsa impresie de superioritate asupra celorlalţi care ne duce la vorba: „Lasă că nu mă pun cu prostul.” Ceea ce ne scapă din vedere este că prostul va câstiga dacă nimeni nu se pune cu el. Nu ne obligă nimeni să ne punem cu el în condiţiile lui. În definitiv ai un avantaj, inteligenţa. Te poţi pune cu el în condiţiile tale, nu neapărat în ale lui. Acţionează creându-ţi condiţiile tale şi susţine-ţi în mod inteligent punctele de vedere.

Fragilitatea demersurilor

Al optulea aspect este cel al fragilităţii demersurilor făcute de cei inteligenţi. Ne retragem din discuţii şi acţiuni doar pentru că cineva vorbeşte mai tare ca noi, foloseşte un limbaj cu care nu suntem de acord, nu respectă ceea ce noi respectăm, se comportă într-un fel pe care îl dezaprobăm. Ne oprim din drum pentru că devine greu să acţionăm. De asemenea, ne este greu pentru că nu suntem obişnuiţi cu acţiunea.

Dar în acelaşi timp vrem să progresăm, ne dorim să trăim într-un mediu mai prielnic. Rămâi în discuţie, în context şi foloseşte inteligenţa pentru a putea merge mai departe în îndeplinirea planurilor, ideal transformând discuţia în dialog.

Haz de necaz

Tot acest comportament duplicitar devine în mod subtil o sursă de stres. Însă nu-i nimic. Astfel ajungem la al nouălea aspect: gestionarea stresului. Suntem suficient de inteligenţi pentru a transforma situaţiile potrivnice nouă în subiecte de mişto. Şi râdem. Şi ne distrăm. Facem haz de necaz, de ştiri care ne afectează, de alţii, de cei care sunt diferiţi de noi, de cei care acţionează şi nu reuşesc, de cei care acţionează şi greşesc, de cei care reuşesc prin mijloace cu care nu suntem de acord. Şi astfel ne identificăm cu o nouă dovadă a inteligenţei noastre.

O falsă umilinţă pentru că noi putem să facem haz şi de noi înşine. Şi iar ajungem să fim satisfăcuţi de inteligenţa noastră, dar şi eliberaţi de stres ca urmare a râsului. Pare a fi satisfacţia supremă. Dar de fapt, râdem doar cu gura. Sufletul tot trist ne este. Râdem pentru a ne eschiva. Ajungem o mască veselă a unui clovn trist. Abordează ceea ce te deranjează cu seriozitate şi acţionează pentru a produce schimbarea.

Un cerc vicios, capcana inteligenţei

Al zecelea aspect este însumarea celor de mai sus. Avem de a face cu un cerc vicios. Suntem inteligenţi, dar alegem de fapt să nu acţionăm cel puţin pe măsura inteligenţei. Apoi ne folosim inteligenţa pentru a ne găsi scuze şi suntem foarte pricepuţi la asta. Suficient de pricepuţi încât nici nu acţionăm şi rămânem în continuare captivi în capcana inteligenţei. Şi o luăm de la capăt. Acţionează acum şi întrerupe acest cerc vicios.

Transformarea trăsăturilor de neam

Toate aceste aspecte asimilate aproape ca trăsături de neam poţi să le schimbi aici şi acum.

Acţionează şi toate trăsăturile, aspectele nedorite le vei transforma într-o sursă de putere dată de o deplină cunoştinţă a lui „aşa nu”. Cu ajutorul noii perspective oferite de acţiune vei aduce un plus în viaţa ta şi a celor din jurul tău.

Atunci când acţionezi pune în practică în viaţa ta conştientizările pe care le dobândeşti.

Tratează cu seriozitate ceea ce îţi afectează viaţa pentru a putea acţiona în direcţia pe care ţi-o doreşti cu aceiaşi determinare şi seriozitate.

Spune stop lui „merge şi aşa” în propria viaţă.

Acţionează pentru a merge în direcţia în care binele există prin faptele tale, nu doar în mintea ta sau într-un viitor imprecis pe care ţi-l imaginezi.

Rezultate prin şi dincolo de tine

Bucură-te de inteligenţa ta atunci când îi poţi observa rezultatele dincolo de tine, în afara minţii tale. Atunci când cei din jurul tău beneficiază de această inteligenţa şi de acţiunile tale. Până atunci fii rezervat cu privire la propriul nivel de inteligenţă şi atent la ceea ce faci de fapt, la puţinul cu care ai tendinţa să te mulţumeşti.

Acţionează pentru că de cele mai multe ori chiar poţi să faci ceva. Fii reţinut în aprecieri şi fii generos în acţiuni îndreptate către propria perfecţionare ca fiinţă umană. Nu te limita doar să îţi dai seama ci extinde-ţi forţa inteligenţei prin ceea ce faci. Aceste acţiuni adunate vor contribui la crearea unui val de pozitivitate practică, un val al schimbării către bine.

27 de ani de la 21 decembrie 1989

Astăzi este 21 decembrie. Acum 27 de ani românii au acţionat, s-au exprimat pentru libertate. Cei care au ieşit în stradă în 21 decembrie 1989 au acţionat pentru a obţine libertatea de a fi, de a face şi de a trăi altfel.

Dorinţa avidă pentru libertate o avem şi astăzi pentru că este o dorinţă doar parţial împlinită. Îndeplinirea cu adevărat a acestei dorinţe ne va elibera de ceea ce credem că nu putem fi şi va descătuşa ceea ce putem fi, dar încă nu punem în acţiune.

Poţi contribui şi tu la împlinirea acestei dorinţe prin ceea ce faci. Acţionând în mediul real vei realiza acest lucru infinit mai mult decât doar prin ceea ce gândeşti sau faci doar în mediul virtual.

Recunoştinţă şi odihnă celor care nu mai sunt printre noi! Curaj şi acţiune nouă celor de aici şi acum!

Notă: Fotografia este utilizată sub licenţa Creative Commons Attribution-Share Alike 2.5 PolandDrepturile de utilizare aparţin utilizatorului Julo. Fotografia originală poate fi găsită aici.

 

Share
Posted in BeginTagged , , ,