„Ce faci?” – un pas dincolo de aparențe

Una din cele mai folosite întrebări și în același timp cu răspunsul cel mai puțin edificator este întrebarea: „Ce mai faci?”. Răspunsul? L-ai dat deja în mintea ta. „Bine.” Te întâlnești atât de des cu această situație fie din postura celui care întreabă, fie a celui care primește întrebarea.

Pe cât de des o folosești, pe atât de dăunător îți este acest mod de a comunica, din mai multe motive:

  • simulează comunicarea;
  • te introduce într-un mod de exprimare automatizat;
  • este aproape lipsit de direcție sau repere care să ajute oferirea unui răspuns;
  • de cele mai multe ori nu face decât să amâne acel comportament sau propoziție care să spargă gheața atunci când vrei să începi o conversație;
  • nu încurajează deloc noutatea și prospețimea care ar putea să însoțească comunicarea.

Din perspectiva lui „Ce faci?

Începe conversația cu un salut și continuă cu o afirmație, în loc de o întrebare. Afirmațiile pot fi despre subiecte comune, despre ceva ce îți atrage atenția la ea, el în acel moment, despre contextul în care vă aflați. După aceea pune o întrebare pentru a afla mai mult despre conjunctura respectivă.

Și acum cel mai important, ascultă ce are de spus acea persoană, nu la ce ai tu în minte, la ce vrei tu să spui. După ce ți-a răspuns ceva îți va atrage atenția din ceea ce a spus cel/cea din fața ta. Sau vei dori să afli mai multe despre un aspect a ceea ce a spus. Întreabă în acea direcție. Ascultă iar. Repetă procesul anterior sau împărtășește o situație similară. Sau dacă a terminat ce are de spus persoana cu care vorbești și ți-a adus aminte de ceva ce ți s-a întâmplat, folosește-te de clasicul: „Apropo. Mi-ai adus aminte de…

Din perspectiva lui „Bine.

Acum când ți se pune întrebarea: „Ce faci?” nu începe să îi citezi din acest articol celui care te întreabă. Și nici nu îi spune că a pus o întrebare prea generală. Este rolul tău, al celui care deține o perspectivă mai largă să deschidă oportunități de conversație.

Poți răspunde cu ceea ce te preocupă în acel moment cel mai tare sau ceea ce dorești să faci. După acest răspuns, dacă dorești să continui conversația te poți pune în perspectiva lui „Ce faci?” prezentată anterior. Și astfel să continui conversația.

Bogăția conversației

ce faci

Ce faci bun dimineața îți poate schimba toată ziua!

Sunt multe aspecte importante ale conversației care reies din metoda folosită în terapia primei cauze. Perspectiva de mai sus este doar o abordare succintă a unei situații des întâlnite prin care să aduci mai mult sens și consistență conversației. Astfel te poți elibera de cele cinci efecte nedorite ale genericului „Ce faci?” și ale impersonalului „Bine.”.

Altfel, sunt multe contexte specifice și circumstanțe ale conversației prin care am putea să ne manifestăm mai amplu. Să exprimăm mai liber cine și ceea ce suntem și să descoperim astfel persoane asemenea nouă sau diferite de noi dar de la care să dobândim perspective noi.

Eliberarea de „Ce faci?” ca automatism este un simplu pas să fii mai mult aici și acum alături de cei cu care îți sau vrei să îți trăiești viața.

Share
Posted in Despre cuvinte, TransformăTagged ,